Impostura
Uneori nu sunt foarte sigură că știu ce vreau dar sunt sigură că știu ceea ce nu vreau.
De exemplu mai puțină impostură. Animale sociale fiind tendința naturală de a atrage atenția asupra propriei persoane este perfect naturală. Iar dacă sistemele create, de învățământ, de showbiz sau chiar de exprimare textuală validează impostura atunci eu propun să nu ne mai mirăm de direcția acestei lumi.
În prezent orice căcat cu ochi poate fi vedetă iar vedetismul a devenit cancerul societății, de la cel mai mic prost care a scris o scrisoare de intenție cu chatGPT și până la președinți născuți în puf care au falimentat tot ce au atins. Au și avut de la cine învăța. Figurile religioase au fost de-a lungul timpului exemple perfecte de impostură. Și nu mă ating de valoarea individuală a unui preot sau altul. Religia în sine organizată ca instituție are tendința de a valida mai mult oamenii care doresc să ajungă acolo doar pentru că este un sistem care le aduce avantaje nemeritate.
Pentru că dacă luăm ceva de-a gata și nu înțelegem ce pierdem pe parcurs atunci creăm monștri. Pentru că parcursul ăla contează mai mult decât destinația. Avem câteva mii de ani de istorie documentată în care diverși învățați au repetat același lucru și noi tot nu pricepem. Dacă am lua ipotetic un homo sapiens de acum 50k de ani și l-am trânti în clima nord Europeană de la acea vreme ar muri.
Las mai jos două analize în acest sens pentru că de fabricile de diplome am mai scris în trecut și nu reiau subiectul.